„Cartea despre femei” – OSHO

Nu am observat niciodata cu adevarat fericirea sau nefericirea pe chipul oamenilor din jur pana cand nu am experimentat eu insami cateva lovituri cu capul de pragul de jos.  

Cat timp am iubit si m-am simtit iubita, nu imi lipsea nimic, nu mai conta nimic in afara de propria-mi fericire, liniste, ameteala, duiosie – dulce-amaruie. Nu m-am gandit niciodata sa stau de vorba cu mine insami sau sa ‘imi pierd vremea’ cautand raspunsuri la intrebari prea complicate. De ce as fi facut-o? Mi-era bine si chiar nu aveam nicio secunda pentu asta …doar tot timpul mi-l dedicam iubirii. Cu adevarat: Fericiti cei saraci cu duhul!

Nu vreau  sa fiu ipocrita chiar pe blogul meu. Poate doar pe al altora. Alea au fost vremuri extraordinare pe care acum le apreciez la adevarata valoare, cu tot cu ignoranta si superficialitatea caracteristica. Dar s-au dus, pentru ca unele lectii trebuiau invatate, printre care si aceea ca in viata nimic nu dureaza o vesnicie si unul din lucrurile permanente e schimbarea. Sau chiar si iubirea. Doar persoanele sunt diferite:-).

Acum au venit alte vremuri.  Nu mai rele sau mai bune, ci altele, diferite. Acum am timp. Acum eu nu traiesc pentru a iubi sau pentru a mai fi iubita. Noul meu scop in viata este sa ma imbogatesc. Tot ce imi doresc este sa fiu foarte,foarte, foarte, bogata, cea mai bogata!  Astfel, caut cu interes mobila de calitate pentru inima, creier, trup si suflet . Daca exista suflet sau nu…aici ma mai interesez, nu am un raspuns definitiv si irevocabil.

Continuand, am timp sa fiu curioasa, sa experimentez, sa-mi daram si sa-mi recladesc principiile de viata, sa inteleg cine si cum sunt cu adevarat, nu fata mamei si-a lui tata, nu sora mai mica, nu prietena cea mai buna, nu iubita, nu colega de la birou, nu colega de la facultate sau liceu, nu tipa de la volan sau de pe strada etc.  Am timp sa imi studiez sub lupa toate reactiile, sentimentele si gandurile care nu-mi dau pace. Am timp sa ma mobilez exact asa cum imi doresc eu. Mare lucru libertatea, zic eu!

Si in momentele in care citesc ceva care ma intereseaza si scriu aceste randuri sunt eu cea adevarata, sunt libera.

De Osho am aflat nu de mult, de la un amic nou castigat si ceva mai documentat ca mine pe anumite teme. De obicei ma amuz cand citesc o carte despre femei scrisa de un barbat.  “Cartea despre femei” – de Osho (cunoscut si controversat invatator spiritual contemporan)-  nu face exceptie de la regula, autorul se contrazice singur din cand in cand, insa am gasit cateva idei foarte interesante, care merita retinute si chiar aprofundate\experimentate.

Inainte de a da din casa ( a se citi carte)  notez cu liniuta 2 chestiuni pentru vremurile cand voi reciti acest blog, cand voi fi eu foarte batrana si cu o memorie usor instabila:

-Cartea nu o vad una despre femei, ci o carte despre iubire neconditionata, relatiile de cuplu, casnicie, maternitate, creativitate, corp, minte si meditatie

-Osho este un vorbitor, nu un scriitor; cartile aparute sub semnatura lui sunt discursuri sau fragmente de discursuri inregistrate de discipolii sai si asternute ulterior pe hartie. Multe din afirmatiile lui au sens in contextul in care au fost spuse.

Am scos si eu la randul meu din context-ul fragmentat de altii urmatoarele:

“Prima lectie a iubirii inseamna a nu solicita iubire, ci in a o darui. Fiti dvs cel care o daruieste. De regula, oamenii fac exact invers. Chiar si atunci cand daruiesc, o fac numai cu speranta ca iubirea lor va fi returnata. Ei nu daruiesc de buna voie, ci doar conditionat. Ei daruiesc, dar privesc cu coada ochilor sa vada daca primesc ceva inapoi. Este suficient sa turnati, sa va revarsati, iar iubirea va veni.

Si chiar daca nu vine, nu este nevoie sa va ingrijorati, caci adevaratul indragostit stie ca a iubi inseamna a fi fericit. Daca iubirea vine inapoi, foarte bine;atunci fericirea va fi cu atat mai mare. Dar chiar daca nu se intoarce inapoi, actul iubirii v-a facut fericiti, exctatici; atunci de ce sa mai fiti ingrijorati in legatura cu intoarcerea ei?

Iubirea contine in ea insasi o fericire intriseca. Orice indragostit stie acest lucru. Nu este necesar sa asteptati rezultatele iubirii. Ajunge daca incepeti sa iubiti. Nimeni nu poate intelege cum este iubirea decat iubind, la fel cum nimeni nu poate intelege inotul decat daca este aruncat in apa.

Nu ratati nicio ocazie de a iubi. Puteti iubi chiar si atunci cand mergeti pe strada. Tineti pe cineva de mana, un prieten sau un strain. Nu asteptati sa va oferiti iubirea numai atunci cand apare cel potrivit, caci atunci nu va aparea nimeni niciodata. Iubiti continuu.”

E frumoasa teoria, rezonez cu ea. Acum iubesc neconditionat cel putin 10 persoane. Si din cand, cu un usor efort, sunt momente in cand reusesc sa respir iubire chiar si cand merg pe strada sau sunt in trafic 🙂). In concluzie,  nu iubesc neconditionat. Daca ar fi asa cu adevarat ma gandesc ca nu m-as mai fi gandit la o cifra minima sau maxima…

“Oamenii cred ca stiu ce este iubirea, dar sunt departe de ea. Iar lipsa lor de intelegere asupra iubirii da nastere geloziei. Prin “iubire” oamenii inteleg de regula un fel de monopol, o forma de posesivitate, fara sa inteleaga o realitate simpla a vietii: din clipa in care posezi pe cineva l-ai omorat.

Viata nu poate fi posedata. Nimeni nu o poate tine in pumnul sau. Daca doriti sa aveti parte de ea, trebuie sa tineti palmele deschise.  Gelozia si iubirea au devenit aproape unul si acelasi lucru, desi ele reprezinta doi poli opusi.  O minte care poate fi geloasa nu poate iubi si viceversa: o minte plina de iubire nu poate fi geloasa.

Cand iubesti o persoana nu ii incalci niciodata teritoriul intim. Nu incerci sa te transformi intr-un detectiv , scormonind in intimitatea sa.  Priviti-I pe asa zisii indragostiti de astazi – soti si sotii, iubiti si iubite. Tot timpul, ei nu incearca altceva decat sa incalece, sa intre in lumea privata a celuilalt.  Daca celalalt are parte de intimitate , independenta, individualitate, ei se tem. Poate ca maine, celalalt nu-I va mai iubi, caci iubirea nu este ceva ce stagneaza.  Ea este doar un moment, nu are nimic de-a face cu permanenta.  Evident, ea poate continua o eternitate,  dar de cele mai multe ori iubirea este doar un fenomen de moment. Daca se repeta si in momentul urmator, atunci sunteti binecuvantati.  Daca nu se repeta, ar trebui sa fiti recunoscatori ca s-a petrecut pana acum. Ramaneti deschisi; poate ca se va mai repeta, daca nu cu aceasta persoana, poate cu alta. Adevarata problema nu e persoana, ci iubirea.

Ea ar trebui sa ramana un flux continuu, sa nu fie intrerupta.

Nu poti fi iubit decat de un om liber, caruia ii respecti unicitatea, individualitatea, libertatea. Actualul moment de iubire se naste din acest respect reciproc. Nu-l distrugeti incercand sa-l posedati pe celalalt, sa-l mentineti captiv, sa creati o inchisoare legala, o casnicie. Lasati-l sa fie liber si ramaneti liberi la randul vostru.  Nu lasati nici voi pe altcineva sa va posede. “

“Fiti bogati pe toate planurile dar mai ales fiti deschisi si disponibili. Si oricare ar fi persoana care va sta alaturi, lasati-o sa inteleaga cu claritate ca “intre noi exista libertate, nu un contract de casatorie. Ne-am intalnit liberi si vom ramane liberi, fara promisiuni de viitor, caci cine stie ce va aduce viitorul?

Barbatii si femeile nu ar trebui sa se angajeze reciproc printr-un contract, asa cum se intampla in cazul casniciei. Ei ar trebui sa fie indragostiti, dar sa-si pastreze libertatea. Ei nu-si datoreaza nimic unii altora.”

Nu, nu, nu!Spun nu posesivitatii, incalcarii intimitatii si dependentei. Spun NU aruncarii in relatii cand tu nu esti intr-o relatie buna cu tine. Spun NU insa si pasajelor (nu le voi pune in acest post) prin care, de exemplu, nu ar trebui sa fii gelos daca iubita sa saruta\se intalneste\flirteaza etc cu altcineva, pentru ca experienta aceea nu ar face decat  sa o imbogateasca si daca ea e fericita asa, teoretic, tu ar trebui sa fii la fel respectandu-i libertatea si dorintele; in acelasi timp, o atitudine similara ar trebui sa ai si tu in loc sa-ti smulgi parul din cap de gelozie:D Spun NU pentru ca eu NU pot. NU, NU, NU!NU, tu! J

 “Daca iubirea ar fi cu adevarat iubire…Ce inteleg eu cand spun “cu adevarat iubire”? Inteleg ca simpla prezenta a celuilalt este suficienta pentru a va face fericit, de-a dreptul extatic, ca ea este suficienta pentru a va simti implinit in profunzimile inimii dvs., ca ceva incepe sa scanteie in inima dvs, ca intrati intr-o armonie celesta. Simpla prezenta a celuilalt este suficienta pentru a sti ca sunteti una. Prezenta sa va face sa va simtiti mai individual, mai centrat, mai puternic. Atunci se poate spune ca este vorba de iubire”.

Iubirea nu este pasiune, este emotie. Ea este intelegerea extrem de profunda ca undeva, la un anumit nivel, fiinta celuilalt va implineste.  Undeva se inchide un circuit. Prezenta sa va face sa va constientizati mai bine propria prezenta. Iubirea confera intodeauna libertatea de a fi tu insuti; ea nu are nimic de-a face cu posesivitatea.”

DA, eu stiu, simt ca asa e. Acum, ma uit in jur, uita-te si tu: simti ca he\she’s the one?

“Noi ne nastem singuri, traim singuri si murim singuri. Solitudinea este natura noastra, dar noi nu suntem constienti de acest lucru. Nefiind constienti, noi ramanem straini de propria noastra natura si in loc sa vedem intreaga frumusete si beatitudine a solitudinii noastre, intreaga ei tacere si pace, usurinta cu carea ea se impaca cu existenta, noi o confundam cu singuratatea. Singuratatea este o solitudine inteleasa gresit. In cazul in care confundati solitudinea cu singuratatea, intregul context se schimba. Solitudinea are o frumusete si o maretie a ei, este ceva pozitiv. Singuratatea este sarmana, negativa, trista, intunecata.

Toata lumea fuge de singuratate. Aceasta este ca o rana: doare. Singurul mod de a scapa de ea este sa te amesteci in multime, sa devii parte integranta din societate, sa ai prieteni, sa-ti faci o familie, sa ai un sot sau o sotie, sa faci copii. Atunci cand te amesteci in multime, principalul efort consta in uitarea singuratatii. Nimeni nu a reusit insa vreodata sa uite de singuratate. Puteti incerca sa ignorati ceea ce este natural, dar nu puteti uita.

In orice dictionar, semificatia este aceeasi ; acest lucru arata ca mintea celor care creaza dictionare este limitata. Ei nu inteleg diferenta dintre solitudine si singuratate. Singuratatea este un gol interior. Ceva lipseste, deci trebuie umplut. Dar nimic nu poate umple acest gol, tocmai pentru ca el are la baza o neintelegere. Pe masura ce imbatraniti, golul se adanceste.

Din pacate, orice relatie nascuta din teama, din cauza iadului interior, din cauza fricii de singuratate, nu poate aduce implinirea. Insasi radacina ei este otravita. Voi nu va iubiti sotiile ci doar va folositi de ele pentru a nu ramane singuri. De altfel, nici ele nu va iubesc, caci traiesc aceeasi paranoia colectiva. Se folosesc de voi pentru a nu ramane singure.”  Gandeste-te putin, relatia ta de cuplu de acum din ce s-a nascut?

“Evident, orice se petrece in numele iubirii..cu exceptia iubirii. Pot aparea lupte, certuri, dar chiar si astea sunt de preferat decat sa ramai singur; cel putin exista cineva alaturi cu care poti uita de singuratate. Dar iubirea nu este posibila, caci nu exista baza pentru care sa creasca. Iubirea nu poate creste niciodata pe baza fricii.

Escapismul de propria fiinta se invata de la altii. Intrucat toata lumea incearca sa scape de sine, urmariti si voi acelasi lucru.”

Eu am momentele mele de escapism dar din ce in ce mai multe momente in care ma impiedic si ma prind din urma gandurile. Si ce sa fac, ne stim de atata amar de vreme..nu am cum sa nu stau de vorba cu vechii prieteni :-).

In ceea ce ma privese, cartea este valoroasa doar daca este citita printre randuri. Nu sunt inca fan Osho, dar rezonez cu unele idei si simt ca inca din copilarie am fost destul de spalata pe cap (asta e ok) si pe creier (not ok) si  conditionata de societate sa cred in unele lucruri ca fiind adevaruri absolute, sa ma conformez regulilor existente si in vigoare. ACUM ma uimesc cu momente de revolta spontana impotriva expresiilor de genul “ asa trebuie”, “ asa se face”, “ asa e bine” etc.  

Revenind la subiectul declarat al cartii, femeia, subliniez una din afirmatiile care mi-au placut, corecta in sine, insa cu mentiunea ca mi se pare la fel de valabila si pentru barbati.

“V-am mai spus, femeia trebuie iubita, nu inteleasa. Acesta este primul pas catre intelegere.”

Una peste alta, viata e mai mult proza decat poezie :-))) si imediat dupa ce am citit cartea mi-au fugit gandurile la vorbele pline de duh ale lui  Mircea Radu si la zambetul sau usor fortat de la final de emisiune: iubiti-va mult!

Lectura cu sete!

M.